Porţi deschise,
minţi deschise, inimi deschise, sus în Pini, într-o zi de toamnă de toată
frumuseţea... În câteva cuvinte, m-am
reîntors în locul în care acum un an mă întâlneam
cu stelele. Şi am descoperit că nu sunt
singura care crede în istorii vii, pe
care timpul le trăieşte prin noi. Printre vizitatori care se aflau pentru prima
dată în plimbarea pietruită cu linişte de la capătul cerului, am redescoperit acum, cu aceiaşi ochi de copil
care caută stele, că prin oameni istoriile sunt vii.
Anul acesta,
curiozitatea mea a fost un pic mai aşezată. Familiarizată cu povestea locului, mi-am
permis să mă pierd în plimbare şi doar să observ, fără să mai pun mii de
întrebări, descoperind, poate, lucruri noi prin ochii altor vizitatori. Deja ştiam
câteva dintre secretele de pe pietre, de la inscripţii până la sculpturi,
reamintindu-mi din ceea ce Mihaela îmi povestise anul trecut. Coborând pe alee, imaginea pietrelor scăldate de apus
m-a dus la un mic Stonehenge care se ridica în faţa mea.
Unul dintre
momentele care rămân săpate-n piatra amintirilor este emoţia unei doamne care
călca pentru prima dată aici, copleşită de amintirile din copilărie. M-a impresionat cum a ajuns în ultima clipă a
programului de vizită şi cât îşi dorise să cunoască locul care o fascinase în
copilărie.
La această nouă vizită, am realizat că locul mai are multe de arătat şi
că fascinaţia faţă de pietrele stelelor creşte, în mod paradoxal, cu fiecare
lucru descoperit. Paşii mei mai aşteaptă
şi alte plimbări..
Bianca Pintilie
Articolul "Pietrele stelelor" îl puteţi citi aici.
It is an article about a visit in the Moinesti Jewish Cemetery.
It is in romanian. You can translate it with Google translate.
It is an article about a visit in the Moinesti Jewish Cemetery.
It is in romanian. You can translate it with Google translate.
