Cu ocazia Zilelor Europene ale Culturii Evreiești, ducem tema de anul acesta la un alt nivel și vrem să arătăm că Memoria este și o formă de artă. Putem să onorăm patrimoniul evreiesc al orașului Moinești și printr-un act colectiv de rememorare și cercetare despre viața și opera lui Pic Adrian, un artist de origine moineșteană.
Pic Adrian (Pincu Grunberg) este un pictor, poet și teoretician al artei, un evreu născut în Moinești. Munca lui este prețuită și cunoscută în Spania, unde a trăit cea mai mare parte a vieții lui. Cunoscut la nivel internațional ca un exponent al esențialismului, arta lui este fascinantă, iar viața lui una extrem de interesantă.
#EuropeanDaysOfJewishCulture
„n. 3 septembrie 1910, în Moineşti, județul Bacău (nume la naștere: Pincu Grünberg) – m. 28 iunie 2008, la Barcelona, Spania.
Din 1915 a locuit în Bucureşti, unde a absolvit clasele primare şi secundare în şcoli israelite. În timpul liceului, a fost atras, concomitent, de artă plastică şi de literatură. În 1927, a debutat literar cu volumul de versuri „Jocuri de lumini în întuneric”. Între anii 1928 şi 1932, a urmat cursurile Facultăţii de Drept, în cadrul Universităţii din Bucureşti, după obţinerea licenţei profesând ca avocat. În 1951 a emigrat în Israel, iar în 1953 s-a stabilit la Barcelona, unde a locuit până la moarte.
„Mizati pe linia dreapta/ Singura care stopeaza degenerarea infinitului“ – acesta a fost motto-ul ales pentru Colocviul National Pic Adrian – fondatorul realismului esentialist in pictura europeana a secolului XX, desfasurat la Moinesti in 27 septembrie 2003. Organizat de catre Societatea cultural-literara „Tristan Tzara“, al carei presedinte este domnul profesor Vasile Robciuc, evenimentul a urmarit promovarea si in Romania a creatiei artistului, nascut la Moinesti in 3 septembrie 1910, rezident incepind cu anul 1953 in Barcelona.”
Pictor, poet si teoretician, Pic G. Adrian urmeaza initial, in tara, studii de drept, dedicându-se in paralel artelor vizuale.
Dupa scurte vizite in Franta si in Italia, ajunge la Paris in 1953, unde ii intilneste pe Fernand Leger, Constantin Brincusi si Jean Arp. Aici va si publica doi ani mai tirziu cartea Réflexions sur l’Univers Sonor, incercare de situare a fenomenelor muzicale in raport cu datele micro si macrocosmosului. Sint anii in care, deja stabilit in Spania, arta vizuala a lui Adrian traverseaza figurativul spre abstractie, spiritul matematic, intilnirile si discutiile cu cercetatori fizicieni si scrierile teoretice punindu-si o amprenta definitiva asupra universului sau imaginativ. Elaborate in acord cu conceptele esentialiste despre forma, spatiu, obiect si materie, seriile sale de lucrari, in care doar citeva linii si semne vibrate pe un fond unitar, sint expuse in muzeele si galeriile din Franta si din Spania, initial, pentru a calatori apoi in Elvetia, Italia, Belgia, Norvegia si Germania. Adrian continua sa-si publice manifestele teoretice ale realismului esentialist, cu un accent major asupra relatiei acestei miscari cu expresionismul abstract si cu Pop Art. Art Principiel (1973) situeaza esentialismul intre „obiectualitatea“ Pop Art si „non-obiectualitatea“ conceptualismului.”
