Avec la collaboration de l'association ACTIV, avec la participation de la Fédération des Communautés Juives de Roumanie, nous avons soumis le vendredi, 10 mai 2013, un projet à l'appel lancé par la Mairie de Moinesti pour la rénovation de la maison qui se trouve à l'entrée du cimetière, ainsi que la clôture, le portail.
J.Kohlenberg.
1 JUIN 2013: PROJET APPROUVE... Démarrage et planifications des travaux.
Turkey should apologize for ‘Struma’
Feiglin: Turkey should apologize for ‘Struma’
By LAHAV HARKOV02/04/2013
Likud MK says Ankara towed and abandoned ship headed to Palestine, which resulted in death of 800 Jewish refugees in 1942.
Turkey must apologize for sinking a ship and killing nearly 800 Jews in 1942, MK Moshe Feiglin (Likud) said over a week after Israel apologized to Turkey for the 2010 raid of the Mavi Marmara.
Feiglin recounted in a Facebook post the tragic story of the ship filled with Jews hoping to immigrate to pre-state Israel.
The merchant vessel Struma left the Romanian port of Constanta in December 1941 at the initiative of the New Zionist Organization and the Betar Zionist youth movement. Its 781 passengers hoped to sail to Mandatory Palestine despite British-imposed Jewish immigration quotas, and escape the fascist regime of Romanian dictator Ion Antonescu.
The ship docked in Istanbul on December 16, 1941, due to engine failure. Waiting at the port, the Struma’s passengers learned the British would not give them visas to enter Mandatory Palestine and that they could not disembark in Turkey.
After a 10-week impasse between British and Turkish diplomats over the refugees, during which the Jewish community of Istanbul provided them with food, the Struma was towed into the Black Sea. The vessel was abandoned about 16 kilometers from the shore. On February 24, 1942, the Soviet Submarine Shch-213 torpedoed the ship, which sank quickly.
The only survivor of the Struma’s sinking was a 19-year-old refugee, David Stoliar. The ship’s wreck has yet to be found.
“This was the greatest tragedy in the history of ha’apala [illegal Jewish immigration to mandatory Palestine],” Feiglin wrote. “On the Turks’ giant peninsula, known as Asia Minor, a real continent, they could not find a permanent place of refuge for the refugees of fascism. The Turkish expelled the immigrants to their death.”
Still, Feiglin concluded that Israel does not need Turkey’s apology or money.
“The Jewish people have a special talent – they remember,” he wrote.
PASTELE EVREIESC SI PASTELE CRESTIN , CONVIETUIRE IN COMUN IN MOINESTIUL DE ALTA DATA - Rinel Enghelberg
"Pentru mulţi, momentul prezenţei poporului evreu în Egipt şi personalitatea lui Moise a însemnat un motiv de îndoială şi puneri sub semnul întrebării a multor dintre evenimentele care nu se puteau examina logic".
(sursa internet)
Într-adevăr, dacă ne gândim la momentul "Egipt", el a constituit pentru noi evreii un eveniment unic, a fost identificarea etnică ca neam şi mai târziu ca popor. Îmi amintesc, fiind copil, îl intrebam pe Zeida – aşa îi spuneam bunicului – şi pe tata, ce semnificaţie are această ceremonie, ce reprezintă Paştele pentru noi evreii şi de ce este sărbătoarea asta ? Răspunsul era primit în momentul citirii "HAGADALEI", nelipsită la masa din seara Sederului. Eliberarea evreilor din robie reprezintă aducerea aminte a mii de generaţii, se consideră prea plină de miracole şi deci nu poate fi explicată raţional, dar ştiinţa poate da explicaţii la toate miracolele. Dacă pentru noi, evreii, Paştele este trecerea de la robie la libertate, pentru creştini, Paştele este trecerea de la moarte la viaţă.
Sărbătoarea Paştelui – Pesah – şi la noi evreii din Moineşti, însemna revenirea la viaţă şi înnoire, iar elementul important constituia şi pregătirile de Seder care trebuiau să cuprindă şi tradiţionalul miel , simbolul important în desfăşurarea mesei tradiţionale, nu se renunţa la asta. De multe ori procurarea mielului de 8-12 kg nu era simplă şi trebuiau originalitate şi multe " combinaţii" …..
Paştele evreiesc s-a celebrat pentru prima oară chiar în seara ce a precedat ieşirea din Egipt în care evreii au fost robi timp de 430 de ani. Pentru această sărbătoare care aminteşte trecerea prin Marea Roşie şi eliberarea de robia egipteană, evreii sacrifică un miel perfect sănătos, între orele 15.00 şi 17.00. Este fript în întregime şi se consumă cu pâine nedospită numită azimă şi cu verdeţuri amare. Azima venea din Cluj. În Moineşti funcţiona înainte de război o fabrică care asigura necesarul comunităţii din oraş. Ulterior a fost transformată în depozit de mobilă. Complexul cuprindea deasemeni baia rituala – Mikve – un abator şi un Shil – sinagoga – cu etaj şi pereţii încă mai păstrau frumoasele culori ale acestui frumos lacaş de cult mozaic. Sângele mielului simbolizează eliberarea de păcate, iar verdeţurile amare - viaţa petrecută de israeliţi în timpul robiei egiptene.
Azima, era deasemeni aşteptată în casele prietenilor şi vecinilor noştri creştini, cu care se schimbau de Paşti pasca, deliciosul cozonac împreună cu ouăle colorate. În faţa ochilor se derulează filmul pregatirii pachetelor iar eu aveam rolul mesagerului. În secret, aşteptam trecerea Pesahului pentru a primii bunătăţile de la vecini şi prieteni, cozonacul cu umplutură de nuci şi cacao. În curtea noastra din Moineşti, vecinii au construit un cuptor în care se coceau rumenii cozonaci, deasemeni şi mielul nostru pentru masa de Seder. Exista o regula ştiută de toată lumea, Paştele nostru evreiesc şi cel creştin alternau în funcţie de calendarele religiose, iar toţi cei din curte, vecinii noştri participau la pregătirile necesare. În aer adia vântul călduţ de primavară, de reînnoire, de prihănire, împreună cu miresmele bucatelor pregătite, vanilie, zahăr sau usturoi.
Era bine, toţi uitau de viaţa cotidiană, cu micile neînţelegeri între vecini, sau se produceau împăcări, viaţa îşi relua cursul firesc şi normal. Toate divergenţele şi nepotrivirile de gândire în ajunul sărbătorilor dispăreau şi toţi eram egali, bucurându-ne toţi de ceremonialele fiecăruia.
Azi, în 2013, când deapăn aceste secvenţe, în Moineşti doar Cimitirul de pe dealul Osoiul a rămas mărturie din ce a fost marea Comunitatea Evreiască cu o vechime de sute de ani, convieţuirea cu ceilalţi cetăţeni de diferite religii şi minorităţi, au rămas doar amintirile. Au fost vremuri......
Ing.Rinel Enghelberg, Ashdod, Israel
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
