"Pentru mulţi, momentul prezenţei poporului evreu în Egipt şi personalitatea lui Moise a însemnat un motiv de îndoială şi puneri sub semnul întrebării a multor dintre evenimentele care nu se puteau examina logic".
(sursa internet)
Într-adevăr, dacă ne gândim la momentul "Egipt", el a constituit pentru noi evreii un eveniment unic, a fost identificarea etnică ca neam şi mai târziu ca popor. Îmi amintesc, fiind copil, îl intrebam pe Zeida – aşa îi spuneam bunicului – şi pe tata, ce semnificaţie are această ceremonie, ce reprezintă Paştele pentru noi evreii şi de ce este sărbătoarea asta ? Răspunsul era primit în momentul citirii "HAGADALEI", nelipsită la masa din seara Sederului. Eliberarea evreilor din robie reprezintă aducerea aminte a mii de generaţii, se consideră prea plină de miracole şi deci nu poate fi explicată raţional, dar ştiinţa poate da explicaţii la toate miracolele. Dacă pentru noi, evreii, Paştele este trecerea de la robie la libertate, pentru creştini, Paştele este trecerea de la moarte la viaţă.
Sărbătoarea Paştelui – Pesah – şi la noi evreii din Moineşti, însemna revenirea la viaţă şi înnoire, iar elementul important constituia şi pregătirile de Seder care trebuiau să cuprindă şi tradiţionalul miel , simbolul important în desfăşurarea mesei tradiţionale, nu se renunţa la asta. De multe ori procurarea mielului de 8-12 kg nu era simplă şi trebuiau originalitate şi multe " combinaţii" …..
Paştele evreiesc s-a celebrat pentru prima oară chiar în seara ce a precedat ieşirea din Egipt în care evreii au fost robi timp de 430 de ani. Pentru această sărbătoare care aminteşte trecerea prin Marea Roşie şi eliberarea de robia egipteană, evreii sacrifică un miel perfect sănătos, între orele 15.00 şi 17.00. Este fript în întregime şi se consumă cu pâine nedospită numită azimă şi cu verdeţuri amare. Azima venea din Cluj. În Moineşti funcţiona înainte de război o fabrică care asigura necesarul comunităţii din oraş. Ulterior a fost transformată în depozit de mobilă. Complexul cuprindea deasemeni baia rituala – Mikve – un abator şi un Shil – sinagoga – cu etaj şi pereţii încă mai păstrau frumoasele culori ale acestui frumos lacaş de cult mozaic. Sângele mielului simbolizează eliberarea de păcate, iar verdeţurile amare - viaţa petrecută de israeliţi în timpul robiei egiptene.
Azima, era deasemeni aşteptată în casele prietenilor şi vecinilor noştri creştini, cu care se schimbau de Paşti pasca, deliciosul cozonac împreună cu ouăle colorate. În faţa ochilor se derulează filmul pregatirii pachetelor iar eu aveam rolul mesagerului. În secret, aşteptam trecerea Pesahului pentru a primii bunătăţile de la vecini şi prieteni, cozonacul cu umplutură de nuci şi cacao. În curtea noastra din Moineşti, vecinii au construit un cuptor în care se coceau rumenii cozonaci, deasemeni şi mielul nostru pentru masa de Seder. Exista o regula ştiută de toată lumea, Paştele nostru evreiesc şi cel creştin alternau în funcţie de calendarele religiose, iar toţi cei din curte, vecinii noştri participau la pregătirile necesare. În aer adia vântul călduţ de primavară, de reînnoire, de prihănire, împreună cu miresmele bucatelor pregătite, vanilie, zahăr sau usturoi.
Era bine, toţi uitau de viaţa cotidiană, cu micile neînţelegeri între vecini, sau se produceau împăcări, viaţa îşi relua cursul firesc şi normal. Toate divergenţele şi nepotrivirile de gândire în ajunul sărbătorilor dispăreau şi toţi eram egali, bucurându-ne toţi de ceremonialele fiecăruia.
Azi, în 2013, când deapăn aceste secvenţe, în Moineşti doar Cimitirul de pe dealul Osoiul a rămas mărturie din ce a fost marea Comunitatea Evreiască cu o vechime de sute de ani, convieţuirea cu ceilalţi cetăţeni de diferite religii şi minorităţi, au rămas doar amintirile. Au fost vremuri......
Ing.Rinel Enghelberg, Ashdod, Israel
