ARTICOL în "BUNA ZIUA ISRAEL", Israel, iulie 2012
Cimitirul evreiesc a rămas singura dovadă a
prezenţei evreilor în acest ţinut ascuns între coline. Aşezare străveche,
pomenită în istorie tocmai la 1437, Moineştiul a devenit, la mijlocul anilor
1800, un târg negustoresc, în care exploatările forestiere şi cele de petrol
completau paleta de ocupaţii ale celor 688 de locuitori (în 1832). Aici, la
întalnirea muntelui cu dealul, veneau locuitorii din aşezările apropiate să-şi
vândă grânele, vinul ori vitele la iarmaroc, şi să cumpere păcură ori scândură.
Cam tot atunci, în Moineşti trăiau aproape 200 de evrei. Însă prezenţa
evreiască în zonă coboară o altă sută de ani în istorie, prin inscripţiile de
pe câteva pietre funerare, ascunse în capătul cel mai îndepărtat al cimitirului.
La umbra pomilor, disciplinat aliniate, se
aştern mormintele, rând dupa rând, urcând peste o coamă lină şi coborând apoi
in vale. Sunt monumente impresionante, din marmură ori granit masiv, cu
ornamente de fier forjat ori inscripţii florale in relief şi litere care încă
păstreaza urme de vopsea. Altele sunt din piatră comună de râu, încrustată cu
plăci de esenţă nobilă. Cel mai vechi mormânt datează din 1740. Pe piatra
înnegrită şi deja acoperită de muşchi, literele, care formau altadată un nume,
sunt aproape şterse de vremuri. Se descifrează totuşi ceva care aduce a Dovben Iehuda. Undeva, cam la mijlocul
cimitirului, se ridică o "ştibl" masivă, de piatră, semn al credinţei
celor ce se odihnesc înăuntru, dar şi al avuţiei lor. La exterior, o placă de marmură
masivă spune că acolo este înhumată o familie, soţ şi soţie. Textul de pe
piatră, potrivit unei legende transmise din generaţie în generaţie, a fost
scris de însuşi Rabinul Arie Rosen, tatăl Excelenţei Sale, dr. Moses Rosen, ale
cărui rădăcini moineştene sunt deja ştiute.
În rând cu celelalte monumente stă şi o
piatră care te intrigă. Aparent cu nimic diferită de cele din jurul ei, are o
semilună, în loc de Steaua lui David. Numele de pe mormânt, Iurist Elias,
decedat in 1912, nu sugerează în nici un fel vreo explicaţie. Probabil ca
misterul ciudatei inscripţii va ramâne veşnic nedezlegat. Undeva, mai jos, trei
morminte alăturate sunt inscripţionate cu litere chirilice. Sunt soldaţi ruşi
din primul război mondial, care au murit pe frontul din Moldova şi au fost
aduşi la Moineşti ca să fie îngropaţi, pentru că nici un alt cimitir evreiesc
nu mai era în zonă.
Înapoi către poartă, singuratică, la umbra
unui nuc contorsionat, stă o piatră micuţă, la căpătâiul unui mormânt asemenea:
un copil care n-a trăit decât câteva luni, la finele anilor 1960. Câţiva metri
mai în faţă, poteca făcută de rarii vizitatori prin iarbă te duce în faţa casei
cu obloane închise care se vede din afara cimitirului. Este fosta casă
funerară, locul care adăposteşte ceea ce a mai rămas dupa ce şi ultima sinagogă
din Moineşti a fost dărâmată. Sunt câteva bănci de lemn şi obiecte de cult,
peste care s-a aşternut praful în anii în care n-au fost mişcate din loc.
Nimeni nu se mai roaga acolo. De unde să mai iei 10 bărbaţi evrei în Moineşti,
să asiste la citirea Kaddish-ului?
Evreimea din Moineşti s-a stins de cateva
saptamani. Ultimul evreu din urbe, Raphael Kohlenberg presedinte al comunitatii
din Moinesti , a parasit aceasta lume si se odihneste acum in cimitirul din
Moinesti, locul pe care l-a iubit si respectat si de ingrijire caruia s-a
ocupat cu devotament vreme de 28 de ani, avand convingerea ca secolele de
istorie pe care le ascunde nu trebuie lasate in paragina. Oraşul de unde
in 1882 a pornit primul grup de evrei
către Eretz Israel ajungand la Rosh Pina
, a dispărut de pe lista comunităţilor. Rămân în urmă câteva monografii ale
celor care au trăit acolo în perioadele înfloritoare ale vechiului târg,
menţiunea că vestitul Tristan Tzara, pe numele său adevarat Samuel Rosenstock,
s-a născut în Moineşti, amintirile celor care, aşa ca noi, s-au împrăştiat prin
toată lumea, şi cimitirul de pe dealul Osoiu. Dintre toate, doar cimitirul e
veşnic.
Fundaţia LEOLAM - ETERNITATE -a luat
naştere la iniţiativa a patru foşti moineşteni care sunt răspândiţi astăzi în
toată lumea: surorile Josephine si Beatrice Kohlenberg - Paris si Toronto - ,
fraţii Hedi si Rinel Enghelberg - S.U.A si Israel , Ashdod - . sub frumoasa
formula " Salvand trecutul vostru , va salvati viitorul".
Pe
toţi îi leaga o iubire profundă faţă de locul unde s-au născut şi format şi o
dorinţă aprinsă de a continua mostenirea lasata de tati lor, ultimii doi
presedinti ai comunitatii din oras. Marcel Enghelberg, presedintele comunitatii
evreiesti din Moinesti timp de 20 ani
intre 1964 -1984, a fost intemeietorul proiectului de conservare a cimitirului
, dedicandu-si toata activitatea intretinerii si conservarii valorilor
evreiesti din oras,depunind eforturi mari de intretinere a cimitirului, de a nu
lăsa să dispară spriritul a ceea ce a fost cândva una dintre cele mai vibrante
comunităţii evreieşti din România.
Fundatia LEOLAM, Primaria Municipiului Moinesti si Primaria
Posh Pina au semnat un parteneriat care
permite punerea in practica a proiectelor ambitioase pe care fundatia le are pe
agenda. Parteneriatul prevede participarea voluntarilor LEOLAM la diverse
actiuni organizate in comun . In baza aceluiasi parteneriat, vor fi organizate
vizite in Israel si Romania pentru toti partenerii in legatura cu proiectele
propuse.
Deasemani fundatia este asociata Organizatiei Unitare a Originalilor din
Romania in Israel A M I R.
Prioritar, in acest moment, este proiectul
de curatare si intretinere a Cimitirului Evreiesc Moinesti, efectuarea de
reparatii ale monumentelor funerare degradate, realizarea la Cimitirul Evreiesc
Moinesti a unui punct touristic local, national si international, crearea unei
strategii comune de dezvoltare durabila. Pentru a putea functiona si duce la
indeplinire proiectele propuse, Fundatia
LEOLAM are nevoie de un fond de cateva mii euro pe an. Fiecare donatie este
importanta si facem apel la toti moinestenii sa adere ca membrii activi ai
fundatie.
